Dragul meu ticălos
Scris de Iulia Dromereschi • 23 March 2015 • in categoria Roman politist
Autor: Daria Donțova
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Antoaneta Olteanu
Numar pagini: 334
ISBN: 978-973-724-632-5
Am citit prima carte a seriei dedicate Evlampiei Romanova în urmă cu mai bine de un an. Este vorba despre Manichiură pentru mort (Маникюр для покойника), publicată tot la Editura ALLFA. M-a entuziasmat peste măsură, fiindcă puțini sunt autorii capabili să mă facă să izbucnesc într-un râs nestăvilit, în special după o zi de lucru obositoare. Daria Donțova, supranumită (cum altfel?!) Agatha Christie a Rusiei, a reușit. I-am fost recunoscătoare și, deși am ratat – nu pentru multă vreme – al doilea volum al seriei, Poker cu rechinul (Покер с акулой), am devorat într-o jumătate de zi #3, Dragul meu ticălos (Cволочи ненаглядная).
Daria Donțova mi se pare fascinantă. Are un site - aici, din păcate doar în limba rusă; se remarcă imediat faptul că inspirația pentru cei doi mopși prezenți în cărțile seriei este cât se poate de reală și îi aparține. Un alt site bine informat este aici, tot în limba rusă. Pe scurt, Daria Donțova este o scriitoare modernă (născută în 1952, la Moscova), care a studiat franceza și germana (întocmai ca subsemnata!) și a scris, până în prezent, în jur de 150 de cărți. Da. O sută cincizeci. Este una dintre cele mai prolifice autoare contemporane din Rusia, și probabil din întreaga lume :).
Pe lângă cele câteva serii cu diverse protagoniste implicate pe vrute sau nevrute în soluționarea cazurilor, Donțova a scris și câteva cărți de gastronomie, precum și biografii. Cert este că viața și opera sa par extrem de interesante, și sper ca editura ALLFA să continue să-i publice cărțile. Din câte știu, până în prezent, seria Evlampia Romanova numără în jur de 22-23 de cărți. Dacă nu voi mai putea avea răbdare, oricum, cu siguranță voi încerca să le citesc în original!
Dragul meu ticălos începe cât se poate de pașnic, deși foarte neplăcut pentru Iulia, nora Ekaterinei „Katia” Romanova*: aceasta își rupe piciorul și este internată într-o rezervă de spital, împreună cu alte câteva paciente. Nastia, una dintre ele, se comportă foarte ciudat, refuzând să mănânce bunătățile aduse de familie și privind orice gest mărunt cu suspiciune crescândă. În scurt timp, pacienta dispare (transferată, se spune!), însă Evlampia reușește să afle, din aproape în aproape, că de fapt a murit. Deși tromboembolia pare o explicație fără cusur, detectiva noastră amatoare intră serios la bănuieli când o altă pacientă din rezervă, Irina, moare din aceeași cauză.
Cu Iulia în siguranță acasă – deși plângându-se cu fiecare ocazie – și cu întreaga familie revenită pe făgașul normal, Evlampia începe o anchetă pe cont propriu. Ițele îi sunt încurcate de îndată; Moscova este imensă, nimeni nu e ce pare a fi, și, colac peste pupăză, nici acasă nu mai are liniște: apartamentul se aglomerează peste măsură cu o familie venită în vizită și cățelușa nevricoasă a acestora.
Urmează o succesiune de întâmplări numeroase și rapide, în stilul caracteristic autoarei. Daria Donțova nu-ți permite să te dezmeticești prea curând. Nici bine nu se înnoadă două capete ale intrigii, că ai pierdut un ghem sub pat. Astfel, Evlampia Romanova află că tânăra presupus ucisă era posesoarea unei sume foarte mari de bani, care dorea să-i revină unui frate de care nu a auzit nimeni. În căutarea fratelui dispărut, eroina dă peste provinciali ariviști, fotomodele cu ifose, foști agenți secreți și tot soiul de personaje pline de farmec și portretizate cu flerul tipic Donțovei, care pe mine, una, mă face să izbucnesc oricând în râs.
Povestea se încheie în stil mare și ne învață, printre altele, că trăim într-o lume sucită, că este folositor să știi negocia și că niciodată nu poți cumpăra prea multe... ouă.
* Ekaterina Romanova nu este sora protagonistei. Este o femeie extrem de ocupată și foarte zăpăcită, chirurg de succes. În primul volum al seriei, Katia era cât pe ce să dea cu mașina peste o Lampa hotărâtă să-și curme viața. Cele două femeie au legat o prietenie bizară, iar Evlampia se ocupă de gospodăria Ekaterinei și de familia neortodoxă a acesteia.
-
Plusuri
Cartea se citește ușor, povestirea este cursivă și nu lasă loc de interpretări obositoare, umorul este prezent și de necontestat.
-
Minusuri
Numărul de personaje și numele puțin familiare ale acestora pot zăpăci cititorii neavizați.
-
Recomandari
Nu doar pentru amatorii de intrigi inedite, dar și pentru nostalgici sau curioși: mai toate referințele la traiul actual din Rusia modernă, post-comunistă, sunt parcă desprinsă dintr-o realitate românească a anilor 90.
Rodica Gavril spune:
23 December 2015 | 9:08 am
Este clar – recenzia Iuliei m-a convins: trebuie sa caut si eu cartile Dariei Dontova (macar cate sunt accesibile noua, celor care nu stiu citi in rusa) si sa le citesc!