Scriitori la poliţie

Robert Şerban (coord.)       

Domeniu: Memorii, jurnale, corespondenţă

ISBN: 978-973-46-6310-1

Format: 130x200 mm

256 p.

Preţ: 29.95 lei

Nemernicul

Andrei Crăciun

Suntem în anul 2003 după naşterea lui Iisus Hristos, într-un orăşel de munte, în cadrul unei tabere şcolare. Ştim asta pentru că Rapid Bucureşti tocmai ia o bătaie jenantă de la Anderlecht Bruxelles în Liga Campionilor, ceea ce nu se uită tocmai uşor.

Sunt dârlău în toată firea, om la douăzeci de ani, dar mă aflu aici, însoţit de părinţi, petrecând o săptămână din vacanţa de vară într-un apartament.

E spre finalul meciului, deci să tot fie aproape doişpe noaptea. Maică-mea a adormit, eu privesc la un televizor mic, sport, oarecum color, la încleştarea din Belgia. Taică-miu e jos, ciupeşte o bere cu nişte profesori de prin părţile Dobrogei sau Olteniei sau Moldovei. Mă cam trage la somn, ba mai mult, ca să fiu sincer, chiar aţipesc.

Când, deodată, ca prin vis, la o fază mai periculoasă de atac a giuleştenilor, comentatorul strigă, cuprins de febra meciului, eu deschid ochii şi văd mişcare în cealaltă cameră. Zic – s-o fi întors bătranul; somnul tot îmi tulbura gândirea.

Mă, s-a întors, s-a întors, dar de ce a descins în casă prin balcon? Mai ciupeşte omul o bere, dar nu se strecoară la adăpostul întunericului pe această cale ruşinoasă de acces. Ce să fie? Îmi asmut simţurile. Mă, şi parcă şi-acum îl văd: un ţigănuş cu un cuţit în gură ne lua la mână bunurile dintr-un dulap.

Fiind la munte, sus, era cam răcoare, pe fotoliu taică-miu lăsase o geacă de piele neagră, frumoasă, o minunăţie pentru acele vremuri, cu gândul s-o aibă d-alea bune pentru festivitatea de încheiere a taberei, care urma să se petreacă a doua zi. Tata era chiar directorul taberei de elevi. Pe dulap, maică-mea lăsase şi ea un storcător de fructe şi legume.

Şi ce-o fi fost în capul meu atunci, că tot deodată sar din pat strigând: „Hoţul, bă! Hoţul! Săriţi!”. Cine să mai sară? Sare maică-mea speriată din pat, taică-miu, care tocmai atunci intra şi el pe uşă, apucă să-l vadă pe nemernicul cu pricina cum o zbugheşte pe balcon înveşmântat în geaca lui de piele şi cu storcătorul nostru de fructe la subraţ. Fuge pe acoperiş şi noi după el, sare într-o curte de oameni, noi după el. Aici îi pierdem urma şi tot în acest punct al poveştii ajung pentru prima dată la poliţie. Mergem să reclamăm!

Sediu poliţie, interior, seară. Se dă declaraţia. Uite aşa, aşa. Şi l-aţi văzut? L‑am văzut. Mic, negricios, cutare, cutare. E de la casa de copii, presupune poliţistul, că în orăşelul cu pricina e o casă de copii, le mai dădea maică-mea jucării şi suc de fructe şi legume, şi de-aia se învăţaseră să vină pe-acolo.

Nu vă ascund că toată viaţa mi-a plăcut de alde Sherlock Holmes, aşa că fac şi eu o presupunere: aveţi pe cineva ieşit recent din închisoare? Să mergem peste el acasă, că poate o fi vreun recidivist! Poliţistul mă aprobă: să mergem! Se purcede.

Şeful de post ne dă poliţist cu noi şi pornim cu tata în frunte (dom’ director, de) către casa recidivistului. Acolo – cinşpe oameni într-o singură cameră. În curte, un cal aproape mort de foame.

Sărmanii oameni, speriaţi toţi, au fost luaţi ca din oală. Îmi intru şi mai rău în rol şi, profitând că omul legii era de partea mea, îi pun la zid – ia, bă, alinierea! Recidivistul (ieşit de o săptămână din puşcărie) nu era acasă. Unde e? A plecat în oraş mai devreme. Mă simt iluminat de toată literatura poliţistă parcursă: Care e, mă, cârciuma lui preferată? O aflăm.

Îi lăsăm pe bieţii cetăţeni în plata Domnului şi pornim către cârciumă, dar acolo – nimic! Hai la gară, zic, să vezi că nemernicul a luat trenul către Sinaia şi‑l pierdem! Poliţistul după noi! Mergem prin gară cu lanterna în mână, nimic.

Hai înapoi la cârciumă, că i s-o fi făcut de păcănele, că aveau şi păcănele acolo. Şi, într-adevăr, doi bărbaţi stau şi beau beri şi râd, dând în ele, la păcănele. Unul are pe spătarul scaunului o geacă neagră de piele, dar nici n-o remarcăm.

Poliţistul tabără pe recidivist, care ne furase şi două milioane de lei d-ăia vechi şi apucase să-i arunce sub aparat. Unde‑s banii, nenorocitule? Care bani? Nu sunt eu acela.

Mă înflăcărez şi intru tare în el şi îl dau cu capul de aparat – unde e, mă, storcătorul de fructe al maică‑mii? Taică-miu atunci vede şi el geaca de piele şi îi dă şah-mat (tata e şahist). Mă, neisprăvitule, asta e geaca mea! El, canalia, jigodia, nenorocitul, că nu e! Cum, mă, nu e, că uite, am vopsit‑o şi am dat cu vopsea pe interiorul căptuşelii. N-a mai avut ce să facă în faţa acestei dovezi zdrobitoare şi a admis. Da, a furat şi el, dar de foame, n-a vrut să ne fure geaca şi storcătorul, dar era întuneric şi a luat şi el ce a prins. Banii sunt colo, sub aparat, uite, n-a apucat să bea decât cinci sute de mii. Să se ierte!

***

Cu toţii avem amintiri mai mult sau mai puţin plăcute despre întîlniri cu oamenii în uniformă, dar cele mai frumoase poveşti despre poliţişti vin, cu siguranţă, de la scriitori. Momente comice sau de-a dreptul tragice, ieşiri ingenioase din situaţii critice sau autodenunţuri involuntare, pe toate le găsiţi în Scriitori la poliţie, o carte care reuneşte declaraţii pe proprie răspundere ale oamenilor de litere despre ciocnirile lor cu oamenii legii.

„Am auzit, de-a lungul timpului, multe poveşti născute din intersecţia scriitorilor cu oamenii legii, spuse de primii. Majoritatea cu haz. Toate cu tîlc. De ce n-ar sta o parte dintre ele într-o carte? De ce să nu aflăm noi cum relaţionează cele două categorii sociale cînd au contact una cu alta? Aşa că am invitat scriitori din generaţii diferite să dea cu subsemnatul despre întîlnirile lor cu poliţia. Sau cu miliţia. Şi au făcut-o. Nu ştiu dacă doamnele autoare şi domnii autori din această carte chiar au păţit ceea ce povestesc ori se joacă niţel cu imaginaţia. Domniile lor se jură că totul e întocmai cum scrie aici. Eu, unul, îi cred. Şi, oricum, atît timp cît există poliţie care să stabilească ce este şi ce nu este adevărat, nouă, celorlalţi, nu ne rămîne decît să stăm liniştiţi la locurile noastre. Şi să facem un lucru brav: să citim.” (Robert Şerban)

Din cuprins:

Lavinia Bălulescu • Lavinia Branişte • Ruxandra Cesereanu • Andrei Crăciun • Oxana Silviu Dachin • Péter Demény • Sorin Gherguţ • Ioan Groşan • Florin Iaru • Nora Iuga • Florin Lăzărescu • V. Leac • Ştefan Manasia • Viorel Marineasa • Ioan T. Morar • Bogdan Munteanu • Ioana Nicolaie • Veronica D. Niculescu • Radu Paraschivescu • Bogdan O. Popescu • Alexandru Potcoavă • Daniela Raţiu • Adrian G. Romila • Radu Sergiu Ruba • Doina Ruşti • Ana Maria Sandu • Simona Sora • Moni Stănilă • Robert Şerban • Pavel Şuşară • Simona Tache • Marcel Tolcea • un cristian • Mihail Vakulovski • Radu Vancu