151 idei eficiente pentru motivarea angajaţilor
Scris de Andrei Rosca • 8 August 2008 • in categoria Managm./Marketing
Autor: Jerry R. Wilson
Rating: 
O carte jenantă.
Sunt convins că aţi mai citit cărţi proaste, tuturor ni se întâmplă. Şi uneori chiar cred că e bine să mai dăm şi de astfel de cărţi. Ne ajută că mai târziu să le putem recunoaşte şi aprecia pe cele cu adevărat bune.
Cartea despre care scriu astăzi însă, nu e una proastă. E jenantă. Sincer, mi-e şi puţin ruşine că am citit-o şi am făcut eforturi să o termin dar am parcurs-o cu gândul la recenzie. Unele cărţi sunt atât de proaste încât îţi doreşti să poţi povesti tuturor despre ele. Nu pot să spun chiar tuturor, însă mă mulţumesc cu cei ~10.000 de oameni care vor citi în următoarele două săptămâni bookblog.ro. Dar să trec la subiect.
Subiect care nu-i!
Adică cele 151 de idei eficiente pentru motivarea angajaţilor, care reprezintă subiectul cărţii, au trei probleme majore. În primul rând, nu sunt 151, în al doilea rând, catalogarea lor ca "eficiente" ţine mai degrabă de subiectivismul autorului decât de realitatea pe care o trăim, iar al treilea mare semn de întrebare apare în momentul în care îţi dai seama că citeşti o carte ce are foarte puţină legătură cu motivarea angajaţilor. Adică aproape deloc. Deci subiectul cărţii, de fapt nu-i.
"Pe un cartonaş de 10x15, notaţi proverbul preferat al bunicului meu"
Cele 151 de idei înseamnă de fapt 151 de pagini scrise cu font 14 şi asezonate cu câte o jumătate de pagină de sinteză. Apropo, sunt singurul de părere că oamenii normali la cap nu au nevoie de jumătate de pagină care să sintetizeze o altă pagină de informaţii (deşi termenul "informaţii" e oarecum exagerat ţinând cont de context)?
Însă, fiindcă probabil era penibil chiar şi pentru autor, sinteza nu se numeşte sinteză, ci "temă". Da, aţi citit bine. După fiecare pagină de "know-how managerial" ni se da o temă pentru acasă. Temă care începe, invariabil, cu fraza: "Pe un cartonaş de 10x15 cm notaţi ...". Ba la un moment dat, autorul ne sugerează chiar să notăm proverbul preferat al bunicului sau. Acum, n-aş vrea să fiu înţeles greşit, şi eu fac parte dintre acei oameni care găsesc uneori citate foarte tari şi şi le scriu pe un post-it pe care îl lipesc pe unde apucă. Fiindcă sunt lucruri pe care chiar nu vreau să le uit.
Dar mi-am făcut şi eu nişte calcule şi a avea 151 de cartonaşe de 10x15 cm, nu ştiu, dar pur şi simplu nu mi-a sunat bine. Ceva mă face să cred că a avea 330 mp de cartonaşe lipite pe pereţii din apartamentul meu de 2 camere va face integrarea mea în societate cel puţin dificilă; în aceste condiţii, mă întreb dacă se mai poate pune problema motivării angajaţilor?
Mic tratat despre nimic
Lăsând cartonaşele de-o parte, cartea lui Wilson e într-o dezorganizare totală. Puteţi găsi acolo atât sfaturi de management cât şi de leadership, mini-reţete de a reuşi în viaţă, păreri despre cum ar trebui să se facă "customer-service"-ul şi tot felul de citate celebre comentate. Pe scurt, haos. Nu numai că e o carte despre de toate şi, deci, despre nimic, dar niciunul dintre subiecte nu este aprofundat nici măcar până la un nivel decent. Probabil că despre fiecare din subiectele de acolo aţi găsi mai multe informaţii la o simplă căutare pe Google.
Bineînţeles că, invidios fiind pe prezenţa lucrare, am căutat detalii despre autor. Jerry Wilson este "a science teacher and a newspaper columnist". Adică nu este şi nu a fost niciodată manager într-o companie, nu este şi nu a fost niciodată antreprenor DAR probabil că şi-a condus maşină cel puţin o dată. Ceea ce, evident, îi da dreptul să vorbească din cărţi despre cum să conduci şi să motivezi oameni. E genul de om care e fascinat de managementul bazat pe kaizen (de fapt, îl şi aduce în discuţie de câteva ori). Probabil că pentru el, aprofundarea filosofiei kaizen a început într-o seară friguroasă de iarnă în care, singur fiind, a dat peste un articol pe Wikipedia. Atunci a început, iar de terminat, tot atunci s-a terminat.
Haideţi să dau şi câteva titluri de subcapitole, adică unele dintre cele 151 de idei de motivare a angajaţilor, după Wilson:
- Investiţi în echipa dumneavoastră!
- Investiţi în dumneavostră!
- Sfatul Maicii Tereza
- Tehnologia necesită investiţii
- Doriţi loialitate? Luaţi-vă un câine.
- Enervaţi-vă
M-am enervat. Iar acum închei, nu înainte de a îl întreba pe Kiki Vasilescu (traducătorul cărţii), unde a găsit, totuşi, inspiraţia de a traduce expresii care în limba engleză sunt consacrate, însă în română nu există şi, mai ales, ce a avut cu bietele acronime de le-a mutilat în aşa hal. Domnule Vasilescu, cu tot respectul, M.V.P.M.Î.? Ar trebui ca acest acronim să însemne ceva? Ar trebui să îl pot folosi? Dar principiul FMSI? Fă-mă să Mă Simt Important. FMSI? Şi nici "unique selling proposition"(USP) nu se traduce chiar "propunere unică de vânzare".
Dacă n-aş fi citit şi alte cărţi din colecţia "Carieră-Succes-Performanţe" de la Polirom, aş fi zis că e o scăpare. Dar am mai citit şi Lucrul în echipa şi Motivarea eficientă şi ambele au fost la fel de slabe. Staţi departe de colecţia asta!
Scrisă de Andrei Roşca
Citeste cele 11 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
julya spune:
Andrei, nu cred ca este prima si nici ultima carte de acest fel pe care o vei intalni! Si eu am “colectionat” cateva carti asa-zise bune, din domenii diferite (NLP, business, automotivationale) la care subiectul tratat nu avea absolut nimic de-a face cu titlul! Am descoperit ca in anumite domenii TITLUL cartii o vinde. Adu-ti aminte de o carte recenzata tot de tine, ceva cu sexul care vinde, cati crezi ca au cumparat acea carte din cauza titlului ei? si cati crezi ca au gasit in interior ceea ce asteptau?
Cand imi iau asemenea carti, incerc sa parcurg cuprinsul si sa citesc o parte din textul lor, poate ma edific pe loc si nu dau banii pe tampenii! mai ales pe unele care mai au si traduceri de-a dreptul penibile uneori….noroc ca in partea de jos a paginii au cateodata bunul-simt de a trece si expresia in engleza, ca altfel… -
Woodisor spune:
Aaaa, aceasta carte este un fel de dezvoltare personala care a luat-o rau razna… si care probabil ca nu este deloc folositoare.
Nu stiu daca editura e de vina… ba dimpotriva. Ei au preluat doar cartea si o vand in Romania. :)
Dar ce sa zic? M-ai convins ca nu merita atentia cartea :) -
Andrei Rosca spune:
Cosimo: sunt curios si vreau sa cred ca n-am prejudecati d’astea elitiste de genul “d’alea nu citesc, alea sunt pt blonde” etc. Asa ca incep sa citesc multe carti. Pe unele, cum esti si asta, le termin doar ca sa va pot avertiza pe voi in legatura cu ele.
julya: ai dreptate. Oricum eu, facand marketing, sunt dintre oamenii care inteleg probabil cel mai bine cat de mult conteaza un titlu bun. Pe de alta parte, am nimerit carti cu titluri foarte proaste, care duceau cu gandul ma manuale de supravietuire in 5 pasi simpli, si totusi s-au dovedit a fi carti bune. Deci incerc sa ma debarasez de ideea asta preconceputa. Dar da, sunt convins ca multi vor cumpara cartea, tocmai din cauza titlului.
Gia: pai zic sa o mancam impreuna :))
Woodisor: in mod cert nu DOAR editura este vinovata. Ca doar n-au scris-o ei. Insa ei o comercializeaza si, daca pe de-o parte inteleg miscarea dpdv comercial, pe de alta parte, in calitate de consumator am fost dezamagit. Si daca ma mai dezamagesc de cateva ori, probabil ca voi asocia cartile proaste cu editura, cel putin pe colectiile de genul asta.
-
cristian sirb spune:
Vai, Polirom se poate mândri prin multe cele (cum ar fi linie editorială şi număr de apariţii), nu şi prin condiţiile grafice (cu excepţia cartonatelor). Cunoaştem toţi cărţile acelea pe care abia le crăcănezi ca să te bucuri de lectură. Tiparul meschin, ba cu fonturi prea mari, jignitoar-rarefiate, pe pagină (A.Bartis – Plimbarea, musai să scoatem 200 pag dacă textul ar acoperi cinstit doar 120??), fie cu semne mici şi foi legate prea strâns. Şi ce preţuri! La acelaşi preţ, Paralela 45, Curtea Veche scot tomuri urieşeşti.
Pe de altă parte, consider că e pierdere de energie şi vreme să ne contrăm pe asemenea apariţii editoriale: 7 habits, 151 idei… (parcă până mai ieri erau 10 paşi, idei, obiceiuri, secrete, etc). Şarlatanii simpatice la care consimţim cu toţii. Până când ne enervează cineva cu prea fluturarea lor.
-
St Murgeanu spune:
Andrei, spui pe blog ca `Sa nu cumparati in viata voastra carti din colectia Cariera-Succes-Performanta de la Polirom`
oare chiar asa sa fie?!?! eu tocmai am scris o carte pentru care cochetam cu ideea sa o public la Polirom in aceasta colectie, dar in acest caz, cred ca voi merge cu editura (una mai mica) care mi-a facut deja o oferta
Tu ce ma sfatuiesti?!?!
:)
-
Andrei Rosca spune:
Faptul ca au o colectie de carti proaste nu inseamna neaparat ca nu e bine sa lucrezi cu ei. Sunt lucruri diferite.
-
Pingback: Iulie 2008 : Andrei Rosca: My way
Cosimo spune:
8 August 2008 | 3:48 am
Adevarul e ca de la o vreme Polirom a cam luat-o razna. (Cam de cand a plecat Denisa Comanescu la Humanitas.) A inceput sa fie tot mai mult o editura comerciala, care publica tot felul de bombe de-astea, de manelisme editoriale, care te pun pe ganduri triste.
Mai nou au tras si o colectie de carti lacrimogene (zisa “Romance”, ca te umfla si rasul), si vad ca tare se mandresc cu ea, ba fac si concursuri („Cistiga un weekend romantic la Paris cu ROMANCE!â€). Cica “tragerea la soti” (asa scrie la ei, pe site) a avut deja loc.
De-aia zic, toate se duc de rapa-n tara asta. Pana si Polirom.
Apropo, da’ matale de ce pierzi vremea cu prostioare de-astea? Daca ai ras tot si nu mai ai ce citi, iti recomand eu ceva care chiar merita: Wieslaw Mysliwski – “Piatra peste piatra” si “Orizont”. Doua romane care te vor pune pe ganduri mai bune.