Autor: Lolita Pille
Rating:

Lolita Pille (ca si corespondenta ei romanesca) este o "nimfeta" intr-ale scrisului. Hell a fost conceput la 19 ani, dupa ce Pille citise 199.000 a lui Frederic Beigbeder si cand abandoneaza studiile pentru a-si face debutul in literatura.

Hell este numele personajului principal (pe care-l aflam de-abia dupa 50 de pagini de roman), nume "cosmetizat" (>Elle), transformat de posesoare pentru a fi in perfecta concordanta cu viata dezordonata, plina de excese pe care o duce, viata pe care o detesta, dar din mrejele careia nu se poate sustrage. Hell este, in ultima instanta, infernul pe care naratoarea si-l asuma si il cauzeaza ei si celorlalti.

Progenitura de bani gata, Hell ne introduce in lumea jet-set-ului francez, in lumea femeilor frumoase si "monogramate", unde Dior, Gucci sau Guerlain sunt la ordinea zilei, unde drogurile, bautura si localurile scumpe si exclusiviste se integreaza perfect in stilul de viata dezlanat al tinerilor. Pe scurt, o imagine desprinsa din "The fabulous life" de pe VH1.

Si totusi atat de trash" Credincioasa motto-ului: "Sunt cel mai pur produs al generatiei Think Pink si crezul meu este: fii frumoasa si consuma", Hell se distanteaza de prietenii sai prin luciditate: "Port blestemul luciditatii. Ochii mintii mele, larg deschisi asupra vietii, contempla vidul". Tanara realizeaza cat de pustie ii este viata, priveste cu mahnire cum legaturile cu ceilalti sunt compromise inca din momentul adresarii primului "Ce mai faci?". Cuvintele pe care si le adreseaza personajele sunt ca niste muscaturi in carne vie, totul devine transant (tonul, atitudinile), peste roman planeaza un je m"™en fiche-ism deliberat.

Dragostea apare in viata lui Hell in persoana lui Andrea, dublul masculin al naratoarei, la fel de blazat si viciat. Fericire si nefericire, demonii ii atrag din nou in cursa pe cei doi; iubirea nu salveaza ci incetineste trecerea timpului.

Rebeli fara cauza, personajele principale ale romanului se disting prin ceea ce spun ei despre ei insisi: "Oftic lumea pentru ca o urasc. O urasc pentru ca nu este ce voiam eu sa fie. Sunt un idealist, iubesc vechile valori, curajul, abnegatia, onoarea". Dar nimic, nici o alta atitudine a lor nu ne face sa vedem atasamentul fata de valorile enumerate. Ar putea parea ca ceea ce fac personajele este doar sa vorbeasca despre cum "sa fie" in loc "sa fie" pur si simplu. Si cititorul zambeste binevoitor"

Romanul atrage totusi prin prezentarea onesta a unei ars vitae asumate, complexe, care consta in frivolitatea ocupatiilor cu care personajele isi ocupa timpul, a acelei prise de conscience de care ele se simt sufocate si a unor momente de sensibilitate veritabila cand Hell rabufneste: "De ce nu mai iubesti nimic atunci cand nu mai esti iubit?"

Trei stele din cauza unei iubiri a peine schitate, a personajelor putin conturate si a unei traduceri care opteaza pentru cuvinte si expresii cel putin ciudate: "crasma" (pentru discoteca, local de lux), "pravalii" (pentru magazine de firma), "a tarnosi mangalu"™", "protapita ca o muhaia".

O carte despre spleen-ul contemporan, despre generatia Prozac si saracii copii bogati.

Reviewer: Ioana Ristea