bookblog.ro

---

Pascal Bruckner: „Răul are ceva fascinant”

Scris de • 9 April 2013 • in categoria Interviuri

resized_bruckner©enfinbrefSriitorul francez se află din nou în România pentru a promova noua sa carte, Casa Îngerilor. Volumul apărut la Editura Trei se apleacă asupra problemei pe care o reprezintă cerșetorii și oamenii fără adăpost în binecunoscuta manieră a lui Bruckner, neocolind detaliile morbide.

Autorul a cucerit publicul român prin romanele sale anterioare: Hoții de frumusețe, Luni de fiere, Copilul divin etc. Să vedem dacă și această noua carte, primul roman după șapte, îi va convinge pe cititori.

 Andreea Chebac: De ce ați ales ca temă pentru cel mai recent roman al dumneavoastră tema omului sărac, fără casă, vagabond ?
Pascal Bruckner: Este o temă pe care am abordat-o și în alte cărți, este o obsesie de-a mea.

AC: Știu că în ultimii șapte ani ați scris și alte cărți, dar de ce nu și romane ?
PB: Este o întrebare bună... Pentru că am scris alte cărți, eseuri și pentru că am așteptat ca povestea să se dezvolte în mintea mea.

AC: Cum a avut loc documentarea pentru acest roman ?
PB: Foarte simplu: au fost deja multe reportaje despre cerșetorii din Paris și am mai mulți prieteni care dețin centre de ajutor pentru astfel de persoane și mi-e ușor să aflu informații pe această temă. În Paris vezi cerșetori la orice colț; chiar și la parterul blocului în care locuiesc eu se află unul și este foarte ușor să mă duc la ei, să vorbesc, să aflu care este viața lor.

AC: Toate faptele din carte sunt ficțiune ?
PB: Da, toate evenimentele sunt ficțiune, însă majoritatea personajelor există în realitate. Cele trei potențiale victime ale personajului central sunt inspirate din personaje reale cu care nu neaparat vorbesc în prezent, dar pe care le-am cunoscut în trecut .

AC: În Franța sunt mulți emigranți români și știm că au fost probleme în legătură cu ei; care este atitudinea francezilor, în general, și a dumneavoastră, în special, față de acest fenomen ?
PB: Romii sunt o problemă a României și sunt o problemă în Franța care trece prin criză în zilele noastre. Trebuie să aibă loc niște aranjamente între Guvernul francez și cel român pentru a rezolva această problemă pentru că Franța nu poate integra 20.000 de romi. Problema romilor se înscrie în problema mai largă a emigranților din Europa de Est. Parisul este ca o cutie de rezonanță în care se adună toți cerșetorii: și din Rusia, și din Polonia, din Cehia. De curând a fost descoperită o bandă care racola fete de 8-9 ani și le punea să cerșească, să fure, să se se prostitueze.

AC: Cât de bine sunt cunoscuți în Franța oamenii de cultură de origine română care au trăit și au creat acolo – Ionescu, Cioran, Eliade ?
PB: Sunt foarte bine cunoscuți, chiar au devenit cetățeni francezi, au fost integrați în patrimoniul național.

AC: Aveți o înclinație către estetica urâtului ?
PB: Da, este adevărat. Este mult mai fascinant urâtul. Chiar Socrate spunea că frumosul te adoarme pe când urâtul electrizează, te trezește la viață. Toată arta contemporană reprezintă o recuperare a ceea ce era considerat urât, degradant înainte. Răul are ceva fascinant – omul se poate ridica la sublim, dar poate să și cadă în cel mai rău hal. Iar această carte este o poveste a răului dus pe cele mai înalte culmi. Este răul sublim, este o poezie a gunoiului.

AC: Cum alegeți numele personajelor care nu sunt inspirate din realitate ?
PB: Fac un casting imaginar. Aleg mai multe nume și încerc să mă obișnuiesc cu personajele, să văd dacă li se potrivește pe măsură ce scriu romanul. Durează ceva timp, dar la un moment dat mă obișnuiesc cu un anumit nume și îl păstrez până la sfârșitul cărții.

AC: Cât de greu este dumul spre celebritate ?
PB: Drumul spre celebritate este extrem de ușor, greu este să renunți la el și să recazi în obscuritate. Cel mai greu este să cunoști celebritatea de tânăr când îți pierzi capul foarte ușor. Poți deveni celebru de azi pe mâine, dar la fel de repede poți fi uitat. Publicul așa face, într-o zi îi adoră pe scriitori, a doua zi îi detestă sau îi uită.

AC: Ce vă inspiră ?
PB: Multe lucruri mă inspiră. Marea dificultate pentru un scriitor nu este inspirația ci „expirarea” – să nu devină expirat într-o zi. Trebuie să iau obsesiile și pasiunile mele și să le înnoiesc de fiecare dată, să le pun sub altă lumină în noul roman.

AC: Care vă sunt maeștri ?
PB: Am mulți, dar ei se schimbă odată cu anii: marii clasici ai literaturii franceze din generația mea - Malraux, Sartre, Camus, Zola, Maupassantt, Balzac, Baudelaire. Dintre cei moderni îi apreciez pe Filipov, Kundera, Marquez. Îmi plac enorm scriitorii ruși. Mi-a plăcut mult Cioran, dar era prea trist pentru mine totuși. Am un panteon foarte aglomerat.

AC: Ce ar trebui să facă un scriitor: să se închidă în turnul lui de fildeș, sau să fie preocupat de problemele sociale ?
PB: Trebuie să fie un pic din amândouă. Și mie mi se întâmplă să stau câteva zile bune închis la mine în birou ca să lucrez. Dar trebuie ca scriitorul să coboare și printre oameni. De exemplu, Parisul, un oraș foarte mare, îți permite să analizezi lumea: discuți cu oamenii, auzi conversații... Un oraș mare îți oferă mai multe universuri paralele.

AC: V-a plăcut experiența de profesor ?
PB: Da, foarte mult. Am început să predau când aveam 37 de ani în Statele Unite, după care am predat franceza pentru emigranții din Franța – n-a fost atât de pasionant. Însă la anul mă voi întoarce să predau la o universitate din America. Mi se pare foarte interesant pentru că interacțiunea cu studenții mă deschide, îmi dă o cu totul altă perspectivă asupra lumii și am mult de învățat.

AC: Există literatură comercială ? Un autor scrie pentru a vinde ?
PB: Cred că toți scriitorii vor să vândă, chiar și cei care sciu literatură mai de calitate sau sunt mai discreți, dar cei care vor să facă literatură comercială, clar au acest scop, de a vinde. Dar există și scriitori care refuză ca opera lor să apară în varianta de buzunar, de mare circulație. Partea comercială nu se referă doar la bani, ci și la recunoaștere, la prestigiu. Cumpărând recunoști valorea unui scriitor.

Foto: enfinbref.com





Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Alex Boiciuc spune:

    Sunt de acord, urâtul te atrage într-un mod ciudat. Dar asta dacă e piperat pe alocuri cu niscai licăriri de frumuseţe. Îţi dă speranţe şi te face să vrei să-l explorezi în continuare.

    Felicitări pentru interviu, Andreea! ;)

    raspunde

  2. Scrisul actual nu mai satisface visul intelectului insetat de cunoastere si hranit cu ambrozia zeilor, exprima doar o latura cufundata in tenebre pe fundalul zbuciumat al vietii cotidiene. Invita cititorul sa paseasca pe teritoriul absurdului, sa accepte cu usurinta exprimarea laxa, frivola, vulgara pe alocuri(obscenitatea este prezenta si in opera lui Pascal Bruckner) pentru a fi pe intelesul majoritatii prea putin interesata de valoarea scrierilor. Literatura universala are de suferit, nu mai vorbim de cititori care se indobitocesc ca efect al maculaturii existente pe piata( si programe tv !!), iar imaginatia si valoarea au de suferit( castiga ignoranta!) si trimit universul operelor literare spre un abis spiritual plin cu deseurile “creatiilor” actuale. Uratul va fi totdeauna urat, iar raul nu are nimic fascinant in el…doar daca angoasele existentiale iti stapanesc trairile si ratiunea…L.C

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro