Incredibilul băieţel mâncător de cărţi
Scris de Ioana Ristea • 16 April 2009 • in categoria Altele
Autor: Oliver Jeffers
Rating:
Editură: Vellant
Avertisment! Această (mini) recenzie este pentru acei părinţi care asistă neputincioşi la transformarea odorului lor prea-iubit într-un tiran care visează noaptea jocuri cu împuşcături, ziua le trage pe fetiţe de codiţe şi, deşi nu a învăţat încă literele, nimereşte cu o precizie uimitoare tasta enter, space sau delete, după caz.
Eu, una, când văd câte cărţi pentru copii există azi prin librării, mă apucă o ciudă fantastică şi, brusc, mă simt mai bătrână decât sunt. Trebuie că înţelegeţi, "pe vremea noastră" nu existau minunăţii din astea, colorate, cu desene frumoase, în relief, cu surprize şi comori. Când eram mici, ne imaginam noi tot. E adevărat, aşa cum ziceam mai sus, copiii au alte distracţii acum şi, de exemplu, nu cred (deşi tare mi-aş dori să mă contraziceţi) că mai scriu scrisori lui Moş Crăciun să le aducă în dar cărţi.
Este evident că ceea ce încearcă Oliver Jeffers este să-i aducă pe cei mici, şi de fapt, şi pe părinţii lor, mai aproape de cărţi. Cartea spune povestea unui băieţel, Henry, ajuns asemenea unui şoricel (pentru că nu? ei sunt cei care rod cărţi în mod normal) din pricina unei pisici: el descoperă într-o zi că îi place foarte mult să mănânce cărţi. Ce este mai interesant acum urmează deoarece, cu cât mănâncă mai multe cărţi, cu atât devine mai isteţ.
Lucrurile se complică totuşi, apar probleme la nivel digestiv, iar din cauza vitezei de îngurgitare, informaţiile se distorsionează, şi din isteţ, lui Henry ajunge să-i fie teamă şi ruşine de ceea ce spune. În final, totuşi, îşi va da seama singur ce îi rămâne de făcut.
Cel mai evident mesaj pentru adulţii cititori ar fi acela de a aduce un elogiu lentorii în era vitezei, să încetăm a devora, să nu ne mai chinuim, mereu în întrecere cu noi înşine, să ne luăm un răgaz pentru a face lucrurile pe îndelete. Numai aşa vom descoperi bucurii pe care, în goana noastră, le trecem cu vederea.
Scris de Ioana Ristea
Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Heeeei! E una dintre cartile mele preferate!!! :D Haioasa, cu ilustratii deosebit de dragalase si “livresti”, cu Henry asta mancacios… Chiar sunt curioasa daca sunt singurul book-freak cucerit de gaselnitza asta ce-mi aminteste de clipurile mai vechi ale lui Moby :)
-
Fiica mea adora cartea aceasta.
Jean Bica spune:
22 April 2009 | 8:01 am
Imi aduc aminte ca, atunci cand eu eram mic, parintii mei imi spuneau sa apreciez oferta de carte pentru ca ei nu au avut parte de un numar atat de mare de carti. Mai mult, imi spuneau ca ei nici nu si le permiteau…Acum, dupa 20 ani as veni si eu sa le spun celor de 10-15 ani sa aprecieze cartile pentru ca au o mare sansa…culmea e ca nici eu atunci, nici ei acum…nu acceptam ca e vorba de o sansa pe care generatiile anterioare nu le-a avut… Sincer sunt curios daca exista o solutie pentru asta…si daca va exista ceva la plan national care sa ii faca sa aprecieze literatura…cand chiar adultii nu o mai apreciaza.